(2 martie 1913, Tecuci – județul Galați)
Valentina Andrei s-a născut la 2 martie 1913, la Tecuci, în județul Galați, în familia lui Andrei Ion și Andrei Leontina. A aparținut unei generații pentru care munca, răbdarea și priceperea nu erau simple virtuți, ci un mod firesc de a trăi.
În viața ei, creația a fost una dintre formele cele mai limpezi de exprimare. Păpușile realizate de ea – vizibile în fotografii, așezate pe rafturi, în vitrine sau în expoziții – nu sunt simple obiecte decorative. Fiecare poartă urme de lucru manual atent, de timp investit fără grabă, de imaginație construită cu mijloace simple, dar cu multă migală.
Fotografiile din atelier o surprind lucrând între materiale, fire, textile și figurine deja terminate sau aflate în lucru. Este un spațiu ordonat, dens, viu, care vorbește despre continuitate și dedicare. Păpușile sunt grupate, expuse, privite, ca într-o lume coerentă creată pas cu pas.
În septembrie 1969, creațiile ei au fost prezentate publicului într-o expoziție organizată la Sala Dalles, un spațiu cultural important al vremii. Evenimentul a fost consemnat și într-un articol de presă, dintr-un ziar al epocii, păstrat astăzi fragmentar. Deși textul nu mai este lizibil în forma actuală, prezența lui confirmă recunoașterea publică a muncii sale și interesul pe care aceste lucrări l-au stârnit la momentul respectiv.
Această pagină este un gest de aducere-aminte. O încercare de a păstra vie o prezență care nu a căutat niciodată vizibilitatea, dar care a lăsat în urmă ceva clar, recognoscibil și sincer.
Privind astăzi aceste imagini, ele spun mai mult decât pot spune datele: vorbesc despre un om care a creat cu răbdare, fără ostentație, dar cu sens. Despre o bunică a cărei lume interioară a prins formă în obiecte fragile, dar durabile prin amintire.